Extras din capitolul: „Prin cuptorul smereniei”

„Să zicem că, după părerea ta, ai avea o viaţă bună după voia lui Dumnezeu,
soţ şi copii cumsecade şi, totuşi, aşa din senin, la o întâmplare oarecare,
un vecin sau propriul tău copil sau soţ, să-ţi ardă obrazul zvârlindu-ţi
vorbe grele: prăpădită, ucigaşă, hoaţă. Iar tu, neştiindu-te cu vină cu
niciuna din acestea şi nepricepând ce se lucrează la mijloc, se poate
întâmpla să sari, ca muşcată de şarpe, cu şi mai grele vorbe, apărându-te şi
îndreptându-te, iar pe cel ce te cearcă, apăsându-l şi ucigându-l cu mânia.
Nu e bine, nu te grăbi, ci socoteşte cum trebuie: poate că nu ţi-ai
mărturisit, asupra ta, vreo greşeală cu propriul tău soţ, înainte de vreme,
iar soţul tău îşi aduce aminte acum, într-un şuvoi de mânie, fără să ştie că
păcatul odată tot răbufneşte, oricâtă uitare s-ar fi aşternut peste el.
Poate că şi copilul îşi strigă în ocara sa vreun păcat al părinţilor, de
care trebuie cruţat, fie cu fapta, fie cu gândul. Poate că, pentru vreun
gând rău asupra vieţii sale, el la vreme îţi aduce aminte, sub formă de
necuviinţă, greşeala ce era s-o faci asupră-i. Uitaseşi să ţi le
mărturiseşti, să te dezlegi de vina lor, şi iată, ţi se aduc aminte. Căci
prin cei apropiaţi primim arsurile cele mai curăţitoare, – ştiut fiind că nu
este nedreptate la Dumnezeu. Iar pe de altă parte, poate că puţine zile mai
avem şi, din îngăduirea lui Dumnezeu, se răstesc la noi viclenii, cei ce
ne-au îndemnat la păcate, şi, prin vreo gură slabă, ne strigă vinovăţiile
uitate pe care mărturisirea şi lacrimile noastre nu le-au şters.

Drept aceea, cu lumina cunoştinţei fiind, în necazuri bucuraţi-vă
(Tesaloniceni 5, 16). Căci celui lămurit în căile lui Dumnezeu tot ce i se
întâmplă spre mai multă lumină i se face, ori pricepem, ori nu pricepem
aceasta. Grija noastră să fie: de a nu strica ce tocmeşte Dumnezeu.
„Gândeşte-te la sfârşitul oricărui necaz fără voie şi vei afla în el pieirea
păcatului. De-ai fost păgubit sau ocărât sau prigonit de cineva, nu lua în
seamă cele de acum, ci aşteaptă cele viitoare. Aşa vei afla că omul acela
ţi-a fost pricină de multe bunătăţi, nu numai în vremea de aici, ci şi în
veacul viitor.””

Sursa: Ieromonah Arsenie Boca, Cărarea Împărăţiei, Editura Sfintei Episcopii
Ortodoxe Române a Aradului, Deva, 2006.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: