Osândirea iertării…

„Unul din marile păcate ale fariseilor. Fariseul – dreptul după părerea sa –
osândea în cugetul său pe păcătoasă – nu păcatul. Iisus – dreptul după
adevăr – ierta păcătoasa, fiindcă singură se osândea de păcatele sale.
Osândirea din ochii fariseului interzicea pocăinţa femeii. După fariseu,
după punctul de vedere fariseic, nu există convertire. Poate că şi de aceea
a lepădat Iisus dreptatea mioapă a fariseilor. Dar osândirea cade în propria
sa sentinţă: findcă ea interzice iertarea, atrage asupră-şi această
interzicere. Osândirea nu are îndreptare. Ricoşează în ea chiar şi tactica
divină, căci fariseul osândi iertarea, pe care o dădea Iisus femeii; adică
osândea pe Dumnezeu Însuşi pentru că ierta. Cine ştie, poate că la farisei
s-a gândit Iisus când a zis că vor fi judecaţi cu judecata cu care judecă.
Fariseul era solipsistul vremii sale, care se credea până şi criteriul lui
Dumnezeu. Ce trufie groaznică găseşti la câte unii drepţi. Nu în zadar a zis
Iisus, că mai mare bucurie se face în Cer pentru un păcătos care se
întoarce, decât pentru 99 de drepţi. Nu în zadar se zice că cea mai
primejduită este mântuirea sfântului. De aceea Dumnezeu le ascunde
conştiinţa de sine a sfinţeniei. Sfinţii sunt fără să ştie că sunt. Aceştia
ţin morţiş că-s păcătoşi.”

Sursa: Ieromonah Arsenie Boca, Cuvinte Vii, Editura Charisma, Deva, 2006.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: