De-am fi…o floricica

Un rege avea o gradina foarte mare si frumoasa, in care nu gaseai doua plante la fel. Intr-o dimineata, intrind in gradina sa, o gasi pe toata vestejita si pe moarte. Chiar linga poarta era un stejar. Cind regele l-a intrebat ce s-a intimplat, stejarul i-a raspuns ca e plin de tristete si nu vrea sa mai traiasca pentru ca el nu e mereu verde ca pinul.

Ajungind in dreptul pinului, regele repeta intrebarea. Pinul ii raspunse ca s-a saturat de viata, pentru ca el nu face struguri, ca vita de vie. Vita de vie se plinse ca nu mai poate suporta sa traiasca fara sa faca fructe atit de mari ca piersicul. Si tot asa, raspunsul se repeta pe masura ce regele isi continua plimbarea. Deodata, privirea regelui se opri pe o floricica colorata.

Singura floare care nu se vestejea, ba chiar parea ca o duce foarte bine. Regele a intrebat-o:

-Cum se face ca tu nu esti trista si satula de viata?

-O, la inceput am fost si eu exact la fel -raspunse floricica- insa apoi am stat si m-am gindit ca daca ai fi dorit in locul meu un stejar, aici ar fi stat un stejar, sau daca ai fi dorit un piersic, cu siguranta ai fi plantat aici un piersic.

Si atunci am inteles ca tu ti-ai dorit aici o floricica colorata, si toata tristetea mi-a disparut.

Anunțuri

Despre Sfanta Liturghie

Toate Sintele Taine sunt de mare folos omului pamantean, dar mai ales Sfanta Liturghie, fiindca prin Sfanta Liturghie capatam cele mai mari binefaceri si dobandim nenumarate foloase de la Dumnezeu. Sfintii parinti ne asigua ca, atunci cand participam cu credinta la o Sfanta Liturghie, ne facem mai bogati decat tot universul. Cine ia parte la Sfanta Liturghie cu frica si cu smerenie se aseaza la masa cu Sfanta Treime, cu Maica Domnului, cu Sfintii Arhangheli si cu cetele ingerilor, ale apostolilor si ale sfintilor parinti.

*

Ingerii si sfintii, in chip nevazut iau parte cu noi la Sfanta Liturghie, ingerii nostri pazitori, care ni s-au dat la Sfantul Botez, vin si in chip nevazut se roaga impreuna cu noi. Canta imprejurul nostru, impreuna cu noi, savarsesc sfanta jertfa a Liturghiei inaltand rugaciuni catre Tatal ceresc.

*

Noi niciodata sa nu cautam scuze, care de care mai neintemeiate si sa venim la ospatul cel dumnezeiesc din Casa Domnului, din Sfanta Biserica

*

In timpul Sfintei Liturghii, Iisus moare in chip tainic dandu-Si viata pentru noi si ofera Tatalui ceresc, Sangele Sau pentru mantuirea noastra, a celor care ne aflam de fata si a celor care se pomenesc la Sfanta Proscomidie. In timpul Sfintei Liturghii se petrec minuni in chip nevazut, multi crestini care-si plang pacatele dupa spovedanie au fericirea ca sufletele lor sa fie stropite cu Sangele Domnului Hristos, curatite de petele pacatului si sfintite. Caci sfintii ingeri, in chip nevazut, le impart aceste daruri binefacatoare.

*

Cand luam parte la Sfanta Liturghie, diavolul este tinut departe de noi, iar noi ajungem cu totul duhovnicesti.

*

Prin participarea la Sfanta Liturghie aducem cea mai placuta inchinaciune Sfintei Treimi, lui Dumnezeu, cinstim Patimile Domnului, cintim pe Maica Domnului si ne bucuram impreuna cu ea de darurile Fiului Sau.

*

Participarea la Sfanta Liturghie inseamna a face cea mai buna si mai frumoasa fapta. Este un suprem act de credinta care ne asigura o mare rasplata.

*

Cei care nu vin duminica la biserica, La Sfanta Liturghie, sunt considerati nesupusi , neascultatori, dispretuitori ai Jertfei, se lipsesc de toate acele darui binecuvantate si astfel viata lor este in pericol. Trairea acestor oameni va fi numai in intuneric, in necazuri, in suparari si se vor lipsi de tot binele sufletesc si trupesc. Celor care nu iau parte la Sfanta Liturghie nu le sunt primite nici celelalte slujbe si rugaciuni pe care le fac fie in biserica, fie acasa.

(Extrase din cartea  „Lumina pentru candela din suflet” care contine fragmente din predicile ierodiaconului Visarion Iugulescu)

Poezie

Doamne Dumnezeul nostru, Preaputernic şi-nţelept
sfânt eşti, bun şi plin de milă, blând şi minunat şi drept.
Ce uşor de-aflat eşti Doamne, totuşi cât eşti de ascuns,
ce uşor de-a Te pătrunde, totuşi cât de nepătruns!
Tu eşti totul pretutindeni şi eşti nicăieri nimic,
poţi fi necuprins de mare, poţi fi infinit de mic!
Ce-nţelept le-ai făcut Doamne, toate celea-n univers
orice clipă-şi are-o slujbă, orice umbră şi-are-un mers:
Tu porţi soare, lună, stele, auroră şi amurg…
Toate-n Tine-şi au izvorul, toate către Tine curg,
Tu-nceputul tuturora, Tu al tuturor sfârşit,
— Cât de minunat şi tainic, toate le-ai orânduit!
Tu Te-ascunzi de mulţi ce-n lume, “înţelepţi” se cred şi “mari”,
dar Te laşi aflat de vameşi, de păstori, şi de pescari.
Ne-nţeles rămâi adesea pentru-a lumii “învăţaţi”,
dar la cei smeriţi şi sinceri, cât de limpede Te-araţi!
Cât de limpede-Ţi văd faţa, cei ce-au cugetul curat,
care fără viclenie, cred adânc şi-adevărat.
Pentru cei ce văd eşti totul, şi-ntr-un munte şi-ntr-un spic,
dar eşti nicăieri, nimica, pentru cei ce văd nimic.
Pentru cei înguşti la suflet, care numai rău aleg,
nepătruns rămâi de-a pururi, necrezând ei, nu-nţeleg.
Dar ce simplu Te descopăr, când smeriţi, în rugă, şed,
cei neprefăcuţi ce-n inimi, nu Te ispitesc, ci cred!
Pentru cei cu minţi înguste, Doamne eşti de necuprins,
pentru cei “nălţaţi” şi mândri, eşti înalt de neatins.
Dar atât de mic eşti Doamne, şi atât de-apropiat,
pentru cine Te primeşte, într-un cuget nestricat.
Tu eşti veşnicia-ntreagă, Tu eşti ceasul trecător,
bucuria ce se naşte din durerile ce mor, nevăzutul plin de taine
şi văzutul arătat, viitorul care creşte din trecutul îngropat,
mângăierea ce-nfloreşte din suspinul ce-a apus
şi nădejdea ce rămâne, când iluzia s-a dus;
viitorul şi trecutul, strânse-n veşnicul prezent,
Tu eşti veşnica mişcare, neclintitul permanent!
Tu eşti tot ce pot cuprinde şi eşti tot ce nu mai pot.
Da-n iubirea-mi, simt o Doamne, că eşti mai presus, de tot.
Că-n oricâte mii de chipuri, Te arăţi spre noi lucrând,
peste toate-Ţi străluceşte, dragostea în primul rând.
O, Strălucitorul centru al iubirii, Tu ne-ai dat,
tot ce-şi vrea al nostru suflet, şi-şi doreşte necurmat!
Golul nostru, lipsa noastră, slăbiciunile din noi,
fărdelegile, pedeapsa şi-a urmării lor şuvoi,
de mustrări, de chin, de luptă, de torturi, de veci şi plâns,
cu-a Ta unică durere, toate de la toţi le-ai strâns!
Cu-a Ta unică osândă, răul tot ne-ai ispăşit,
marea noastră datorie către Tine, Tu-ai plătit.
Cerul fericit, în urma primului păcat închis,
omenirii reînnoite prin credinţă, l-ai deschis,
şi la starea fericită, ce-o pierdusem prin păcat,
din adânca prăbuşire, pân-la Cer ne-ai înălţat!
Curăţindu-ne prin sânge şi-nfiindu-ne prin Har,
— Totul, ah! Iubire, totul, e Dumnezeiescu-Ţi dar!
În genunchi, cu umilinţă, Doamne faţa Ta slăvim,
nu vom fi nicicând în stare, cât am vrea să-Ţi mulţumim!
Nu putem, recunoştinţa ce-o simţim că-Ţi datorăm,
nici în rugă, nici în lacrimi, cum am vrea s-o arătăm!
Dăruieşte-ne puterea de-a învinge orice rău,
chipul sufletului nostru, schimbă-l după chipul Tău…
Dă-ne feţei strălucirea cugetului luminos,
duhului încredinţarea viitorului frumos,
inimii neprihănirea sfinţitoarelor dorinţi,
gândurilor limpezimea înţeleptei năzuinţi…
Dă-ne dragostei căldura, ce dă rod la orice pas,
şi credinţei frumuseţea, unui neschimbat rămas,
şi curajului tăria totdeauna de ne-nfrânt,
şi nădejdii-n biruinţă, un mereu-noit avânt,
şi vieţii-ntregi ’nălţarea necurmat spre faţa Ta,
pân-o vei uni cu Tine, cum a fost când nu era!

Deniile din Saptamana Patimilor

Iată, dragii mei, că am ajuns la sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim, ultima duminică dinaintea marii sărbători a Învierii. Începând cu această seară, în toate bisericile ortodoxe se vor săvârşi Deniile, aceste slujbe atât de frumoase şi profunde.

Deniile din Saptamana Patimilor sunt unele dintre cele mai profunde, frumoase si inaltatoare slujbe crestine. Deniile au aparut odata cu crestinismul si se tin in Postul Mare al Pastilor, post care dureaza sase saptamani.

Deniile din Saptamana Mare se savarsesc in biserici incepand cu seara Floriilor, deci din duminica a sasea a postului, pana vineri seara, cand se canta si Prohodul Domnului.

Denia se deosebeste de priveghere, care inseamna tot slujba de seara, prin faptul ca se refera numai la utrenia savarsita seara.

De luni pana vineri, in ziua cumplita a rastignirii, preotii rostesc rugaciuni rituale, canturi, citesc fragmente liturgice din Vechiul Testament (Psalmi, Profeti etc.), numite paremii. Cat despre Evanghelii, ele sunt randuite astfel ca in fiecare zi din Saptamana Patimilor sa se citeasca o anumita Evanghelie.

Cele mai importante denii sunt cele de joi si vineri seara, cunoscute si sub denumirile de denia mica si denia mare. Cea de joi seara are ca elemente specifice, citirea celor 12 Evanghelii ale patimilor si scoaterea Sfintei Cruci in mijlocul bisericii. Cea de vineri seara se deosebeste de celelalte denii prin Cantarea Prohodului, si inconjurarea bisericii cu Sfantul Epitaf (cusatura sau pictura de mare frumusete care reprezinta scena punerii in mormant).

Vinerea Mare este ziua de doliu a crestinatatii: atunci a fost rastignit Mantuitorul. De aceea, in aceasta zi, in orice biserica crestina din lume, nu se oficiaza slujba Liturghiei. Liturghia insasi inseamna jertfa si se considera ca nu se pot aduce doua jertfe in aceeasi zi. De aceea, Vinerea Mare este zi aliturgica.

In schimb, vineri seara se oficiaza Denia Prohodului. Mai intai, tineri si batrani, in lant neintrerupt, trec pe sub masa plina de flori, masa ce simbolizeaza catafalcul DeniaDomnului. Pe ea este asternuta o fata de masa bogat pictata, cu punerea in Mormant a Mantuitorului (Epitaf), precum si Evanghelia impreuna cu Crucea. Apoi, preotii, strana si credinciosii canta Prohodul Domnului.

Când toată natura parcă reînvie şi bucură sufletele, slujbele acestei săptămâni speciale ne ajută să ne pregătim pentru Ziua Învierii. De aceea vă îndemn să vă faceţi timp şi să mergeţi la biserică, încercând să fiţi atenţi şi să vă rugaţi cu toată inima să pătrundeţi sensul cântărilor, atât cât puteţi cu sufletele şi mintea voastră.

Deniile nu sunt doar slujbe de dimineata savarsite seara, pana tarziu in noapte, ci scopul lor principal este, ca prin rugaciune si cantare, prin citirea Sfintei Scripturi si meditatie, prin pocainta si post, sa alungam din suflet intunericul pacatelor si sa ne umplem de lumina cea tainica si nevazuta a prezentei iubitoare a lui Hristos in noi.

In Bucovina, Deniile sunt intampinate cu emotie si cu protocol. Pana la inceperea lor, in saptamana a cincea din Postul Pastilor, satele trebuie curatate si primenite, incepand cu casele si ograzile. Toata lumea foieste, aeriseste si scutura.

Copiii dupa ce varuiesc pomii din livezi si gradini, se imbraca in haine de sarbatoare si se duc la biserica. La fel mamele, bunicile si surorile lor, care in Saptamana cea Mare intra in biserica cu capul acoperit de-o naframa neagra.

În toate Deniile din Săptămâna Mare se pomenesc momentele prin care a trecut Mântuitorul Hristos de la sosirea în Ierusalim şi până la moartea Sa pe Cruce. Desigur, cunoaştem aceste momente, însă nu este suficient doar să ştim că Hristos S-a jertfit pentru noi. Creştini fiind, trebuie să luăm parte la această Jertfă prin rugăciune, prin fapte bune, prin gânduri frumoase, mergând la aceste slujbe atât de frumoase care sunt Deniile şi care ne pregătesc pentru Înviere.

Deniile primenesc sufletul prin curatare interioara, reculegere si concentrare in rugaciune, pentru a putea trai deplin si profund taina si bucuria Invierii Domnului nostru Iisus Hristos.

Sa ne ajute Dumnezeu sa facem roade de pocainta pentru a-L primi pe Hristos asa cum se cuvine!

pr. Constantin Necula – Raspunde credinciosilor

Despre puterea Psaltirii: „Tu nu înţelegi, dar diavolii o înţeleg foarte bine şi fug departe”

Îmi scrie un intelectual foarte tulburat: „Mă simt foarte rău. Cele dinafară toate îmi merg bine. Familia mea este unită în dragoste. Femeia mea este bună. Răul este că nu am pe nimeni căruia să îmi deschid inima. De aceea sunt mereu obosit sufleteşte. Femeia mea nu mă înţelege. Copiii sunt mici. Ce-mi rămâne de făcut? Cum să mă eliberez de această durere sufletească?”

I-am răspuns sfătuindu-l să citească Psaltirea. Acolo, la Psalmul 93 va află cuvintele: „Doamne, când s-au înmulţit durerile în inima mea, mângâierile Tale au veselit sufletul meu”. „Stăruie asupra acestui stih şi citeşte mereu toată Psaltirea. Şi cred că Domnul te va uşura”.

A trecut puţin timp şi am primit o scrisoare de la el.

„Am făcut ascultare. Am început să citesc Psaltirea. Dar nu înţeleg nimic.”

I-am răspuns:

„Stareţul Ambrozie a dat următorul răspuns într-o împrejurare asemănătoare: „Tu nu înţelegi, dar diavolii o înţeleg foarte bine şi fug departe de tine. Citeşte-o.” Şi deşi acum nu o înţelegi însă încet-încet vei începe să o înţelegi. Eu nu ştiu ce se va întâmpla, dar îţi repet: citeşte Psaltirea în fiecare zi câte puţin. Şi Domnul nu te va lăsa, ci va veni cu mila Sa, te va ajuta şi te va mângâia; pentru totdeauna. Amin”.


Predica la duminica vamesului si a fariseului a pr Gheorghe Calciu

Parintele Gheorghe Calciu predica la Duminica vamesului si fariseului (feb. 2000)[AUDIO]

Previous Older Entries