Cârma din zare

„Oare de ce învinuieşte Dumnezeu pe oameni de faptul că nu se mai naşte
dreptul printre dânşii, şi că ei nu bagă de seamă? Răspunsul este
următoarul: drepţii sunt uneltele lui Dumnezeu, prin care sfătuieşte
neamurile şi, prin rostul lor, face cu putinţă milostivirea Sa peste oameni;
pe când dacă nu-i are, oamenii vor da peste urgia dreptăţii Sale, după
faptele lor. Familia, cu roadele ei împovărate de fărădelegi, îl aduce pe
Dumnezeu la impas; drept aceea oamenii sunt traşi la răspundere şi se află
în aceeaşi primejdie ca smochinul fără roadă (Luca 13, 6; Marcu 11, 13)

Căutat-am printre ei, să găsesc un om ca să se poarte cu dreptate înaintea
feţei Mele pentru ţara aceasta, ca să nu o pierd, şi n-am găsit (Iezechiil
22, 30). Primul drept care a stat înaintea lui Dumnezeu pentru alţii a fost
Avraam (Facere 18,23). Altul a fost Moise, care chiar a strâmtorat pe
Dumnezeu, ca să ierte norodul care făcuse mare păcat, închinânduse la
viţelul de aur, zicând: Rogu-mă acum, de vrei să le ierţi păcatul acesta,
iartă-i; iar de nu, şterge-mă pe mine din cartea Ta, în care m-ai scris!
(Ieşire 32, 32).

Şi Dumnezeu ascultă de om. Alt drept, Iisus Navi, urmaşul lui Moise, intrând
în pământul făgăduinţei, la o luptă cu Amoreii, s-a rugat să stea soarele şi
s-a oprit soarele, până ce i-a făcut Dumnezeu izbândă asupra vrăjmaşilor. Şi
n-a mai fost nici înainte, nici după aceea, o astfel de zi, în care Domnul
să asculte aşa glasul omului (Iisus Navi), mărturiseşte Scriptura. De obicei
oamenii stârnesc cu faptele lor anumite furtuni nevăzute; acestea tot în
capul lor se întorc, dar în chipul cel mai văzut cu putinţă.”

Sursa: Ieromonah Arsenie Boca, Cărarea Împărăţiei, Editura Sfintei Episcopii
Ortodoxe Române a Aradului, Deva, 2006.

Lasă un comentariu